Supa crema de rosii

De cand cu hobby-ul meu cu bucatareala, m-am indragostit pur si simplu de cartile de bucate. De fiecare data cand intru intr-o librarie, cu scop clar precizat sau fara vre-un scop anume, ies cu o asemenea carte cumparata. Si nu pot spune ca sunt tocmai ieftine...
Oricum, ultima achizitie o reprezinta "Under valnötsträdet" (Sub nuc), de Anna Bergenström si Fanny Bergenström.

Anna este o foarte populara si indragita jurnalista si scriitoare suedeza si a scris in jur de cincisprezece carti culinare, iar in 2002 a fost numita chiar profesor in arta culinara suedeza. Fanny este fiica sa, fotograf si jurnalist de profesie. Colaborarea dintre mama si fiica se pare ca a avut succes daca e sa ne luam dupa popularitatea cartii.

Reteta asta mi-a atras atentia in mod deosebit, eu dorind de foarte multa vreme sa incerc o supa de rosii. La inceput am fost putin sceptica, dat fiind ca pe vremea cand eram mica nu suportam rosiile in supe, ciorbe sau alte asemenea. Le dadeam la o parte imediat. Insa pot spune ca supa asta m-a cucerit de-a dreptul si odata cu ea madam Bergenström.

Am folosit:

- 8 rosii mari (circa 1kg)
- 1 ceapa mare
- 3 catei de usturoi
- 2 linguri ulei de masline
- 0.5l apa
- 1 cub Knorr legume sau pasare
- 2 linguri pasta de tomate
- sare si zahar (1 lgt)
- piper
- 2dl smantana
- busuioc proaspat



Rosiile se spala, se taie jumatati iar apoi se indeparteaza partea lemnoasa. Se taie apoi in sferturi sau jumatati de sferturi.



Ceapa si usturoiul se toaca marunt si se pun la calit in ulei, 3-4 minute sau pana cand devin translucide.
Se adauga rosiile, apa, cubul Knorr, pasta de tomate, sarea, zaharul si piperul. Se amesteca si se da in clocot. Se lasa apoi la fiert, pe foc mic, 30 de minute.



Se toarna in blender si se mixeaza totul intr-o crema. Se poate folosi bineinteles si un mixer special, direct in oala.



Eu am pasat-o si prin sita, in acest fel devine foarte catifelata, iar orice urma de seminte de la rosii sunt indepartate.



Se incalzeste supa pe foc din nou, se adauga smantana si mult busuioc proaspat tocat. Se potriveste de sare si/sau zahar daca mai este nevoie. Eu am mai adaugat putin zahar la sfarsit, deoarece rosiile mele nu au fost prea dulci, iar supa era un picut prea acra.



Se poate servi intr-un castron micut, ca si aperitiv, sau intr-o ditamai farfurie adanca ca si fel principal. Merge de minune cu paine prajita, ciabatta sau bagheta.
Ma gandesc ca si niste crutoane ar merge de minune. Si mult busuioc presarat deasupra!



Pofta mare!

Västerbottenpaj

Am scris aici despre faptul ca pe langa racii fierti consumati in cantitati uriase se obisnuieste sa se serveasca si vestitele västerbottenpajer, insa nu am mentionat ce e cu ele.
Este o tarta traditionala suedeza, in care ingredientul principal il constituie branza de tip Västerbotten, o regiune din nordul Suediei.

De mentionat este si faptul ca in Suedia, cand spun branza (ost) inseamna de fapt cascaval. De altfel ca si in franceza (fromage) sau engleza (cheese). Branza noastra, de oaie, de vaca sau de ce-o fi ea se numeste peste tot cottage cheese :) Asta am inteles-o cand am venit in Suedia pentru prima data si ii dadeam eu in sus si in jos cu "Mai da voi nu aveti branza?", ca vroiam branza dulce de vaca si am fost dusa la raionul cu muuult cascaval: "Uite aici cata branza este!" iar eu o tineam pe a mea ca aia nu e branza :)

Anyway, suedezii indragesc foarte mult acest tip de branza, iar unii il considera drept regina branzeturilor.
In curand voi face si eu prima mea västerbottenpaj si voi explica mai multe :)
Pozele sunt de la un restaurant, unde am servit celebra tarta ca si aperitiv, cu smantana, ceapa rosie tocata si icre rosii.

Petrecerea racilor - kräftskiva

Pe toata durata lunii august suedezii sarbatoresc, ori de cate ori au ocazia, kräftskiva, sau pe romaneste spus, petrecerea racilor (creveti mari).
Este o traditie care isi are radacinile in Suedia (in trecut, sezonul racilor incepea vara tarziu), insa care, in zilele noastre se tine in toata Scandinavia.
In ce consta ea? Pai se mananca raci fierti, in cantitati destul de mari, stropiti din plin cu snaps si acompaniati de cantece de pahar. Se pot servi alaturi paine prajita cu unt, diverse salate sau tarte specifice (västerbottenpaj).

Un detaliu ce merita mentionat este ca suedezii nu se limiteaza la a manca coada racilor si eventual carnita din clesti, ci sug de-a dreptul "animalul" in dreptul stomacului, ingurgitand toate sucurile aferente.
Eu personal am incercat o singura data, dar oricat de mult as iubi eu fructele de mare si alte de-astea, nu am putut duce la bun sfarsit misiunea cu suptul, ci m-am limitat la coada :)

Alte accesorii specifice petrecerii sunt palarioare de hartie, ca acelea pentru zilele de nastere si lampioane de hartie. In mod normal, petrecerea are loc afara, iar cand se lasa seara se aprind lampioanele atarnate in copaci, iar atmosfera devine una mirifica. Este una dintre petrecerile unde consumul mare de alcool este social acceptat si chiar incurajat, chiar daca are loc intr-o tara unde statul detine monopol pe alcool :)

Racii se gasesc de cumparat gata fierti si impachetati la supermarket, in cutii speciale. Exista insa si persoane care ii pregatesc acasa, fierbandu-i in jur de 10 minute in oale cu apa sarata, eventual bere, mult marar si diverse condimente dupa gust.

Vacanta si planuri noi

Vacanta este pe sfarsite si in curand voi reveni pe blog, cu noi retete si noi planuri. Stiu ca am fost cam sporadica in postari in ultima vreme, si imi pare rau, dar am avut atat de multe probleme de rezolvat si atat de putin timp!

In legatura cu planurile noi, voi incepe un nou blog, un proiect mai vechi de-al meu, despre Stockholm si tot ceea ce tine de capitala suedeza. Va fi mai mult un blog axat pe photos, facts and tips, deoarece chiar daca nu cred ca imi lipseste cu desavarsire talentul de jurnalist, nici nu cred ca voi face cariera in aceasta bransa :)